jueves, 29 de agosto de 2013

RELOJ (SOFÍA RODRÍGUEZ GARCIA)


Poema RELOJ con  traducción al rumano por el gran filólogo y poeta Andrei langa
RELOJ (Sofía Rodríguez García)
Esta noche es parca tu mirada
máscaras de sangre se difuminan en tu rostro,
las rayas de carbón aumentan la polvareda
-anhelos ruidosos que se sobrecargan en las plumas-

El tiempo alarma de los besos
no disfraza amantes
no cuenta murciélagos
ni la piel limpia sus monstruos.

Pienso lo que se interpreta algunas veces:
En el abismo de la vida
los gritos de la muerte
son rojas pirámides y me observan,
cada paso es su veneno en mis poros,
decide hacerme ofrendas,
me presenta amigos,
y a la hora del machetazo
sonríe nuevamente
la procesión que cubre.

CEAS
Noaptea asta e moartea din privirea ta,
măști de sânge îți dispar pe chip,
razele de mangal fac praful mai dens
-îngeri zgomotoși care-și încarcă aripile-
Timpul se impacientează de la săruturi
nu maschează amanți
nu numără liliecii
și nici monștrii de pe pielea pură.
Gândesc la ceea ce se interpretează uneori:
În abisul vieții,
strigătele morții
sunt piramide roșietice și mă observă,
fiecare mișcare lasă venin în porii mei,
decide să-mi facă ofrande,
îmi prezintă prieteni,
și în clipa atacului
îmi zâmbește din nou
din mijlocul cortegiului.

4 comentarios:

Jorge Ampuero dijo...

Interesante poética.
Persevera.

Saludos.

sofia dijo...

Muchas gracias, Jorge Ampuero. Un abrazo fuerte

Amando García Nuño dijo...

Yo también pienso lo que se interpreta algunas veces. Por eso des-escribo.
Abrazos, siempre

sofia dijo...

Mil gracias Poeta!! un abrazo inmenso