jueves, 10 de julio de 2014

Traducción de mi poema Silencio a la lengua rumana por el gran poeta y filólogo rumano Andrei Langa. Muy agradecida!

Poema: Sofía Rodríguez García
Traducción al rumano: Andrei Langa
Fotografía: Luz Marina Ramírez















TĂCERE
Iubirea ce-mi colcăie în pupile
face alianță cu moartea mea
se alătură unghiilor
alcoolului
simfoniei vocilor
întâmplărilor din altă zi
Piesele timpului
se umplu de puf
ating terminațiile corneei
absențele
blitzul depărțirilor
și dăruirea directă
a dragostei sale evazive
Melodia-ți din piept
îmi rămâne pe față
își scuipă amarul
prin colțul gurii
Toasturile sunt deja reci
au rămas amestecate
cu limba parcelor
(trad. a.l.)
SILENCIO 
El amor que me brota en las pupilas
hace alianzas con mi muerte
se aferra a las uñas
al alcohol
a la sinfonía de las voces
a los estiramientos del otro día

Se llenan de escamas
las piezas del tiempo
lamen las carencias de las córneas
las ausencias
los disparos de despedidas
y sus atrevidas entregas
del amor escapista

Tu música de pecho
permanece en mi pómulos
escupe sus ahogos
en los ángulos de mi boca

Los brindis ya están exhaustos
se han quedado entrelazados
con lenguas parcas

domingo, 27 de abril de 2014


                                        Registro:Pablo Rincón
                                          Registro: Marina Ramírez
                                         Fotografía : Neryth Yamile Manrique

                                           Fotografía: Neryth Yamile Manrique
                                         Registro: Luz Marina Ramírez
                                        Registro:  Luz Marina Ramírez
Fotografía de Víctor Beleño Jaramillo (Mrvic Jaramillo coco)
En la foto: Juliana Jaimes Rodríguez
Julio Espinel
Sofía Rodríguez García

Recital en el Café Teatro Kussi Huayra





Agradecimientos al maestro Piero de Vicari

viernes, 31 de enero de 2014

La gran poeta y traductora Elisabeta Botan, me ha entregado la traducción al rumano de uno de mis poemas más queridos "Furia de poetas"




FURIE DE POEȚI

Poetul duce dorul departe
distanța sufocată.
Nu o dorește în țărmurile sale,
bufon în pantofii săi
destin cu arome de sare

În rugul-i
aruncă picioare de rac cu numele ei
și repetă cu gingășie:
sugesânge
însidioasă femeie ce vopsești în vocabula-ți
balconul tristeților
amăgitoaresirenă, fie ca o aromănăscocire
să te aromatizeze cu floarea-soarelui
să te ducă departe,
blestemată desfătare a ochilor


Cu o lacrimă de vene
își dă furia poetică
cu pumnii strânși
își îmbrățișează fluidele căzute


poetul îi scrie visând

îmbătat de țipetele sale,
cu o hienă de râuri în gâtul său,
cu umbrela-i de soare de triste țepe
așezat în scaunu-i acoperit de ochi

Ea nu va sta pe umerii săi
cu sânge sedus suicid

FURIA DE POETAS

El poeta añora lejos
la distancia ahogada.
No la quiere en sus orillas,
bufón de sus zapatos
destino con aromas de sal

En su hoguera
echa patas de cangrejo con su nombre
y repite dulcemente:
chupasangre
insidiosa mujer que pintas en tu vocablo
el balcón de los pesares
sirenuda, ojalá un aromascuezo
te aromatice con girasoles
te lleve lejos,
goce maldito de los ojos

Con un lágrima de venas
su furia poética entrega
abraza sus fluidos caídos
con guantes empuñados

el poeta le escribe ensoñado
embriagado en su gritos,
en una hiena de ríos en su garganta,
con su sombrilla de tristes aguijones
sentado en su silla cubierta de ojos

Ella no estará para sus hombros

su sangre seducida suicida